Leonardo ?i-a petrecut primii ani de via?a la Floren?a, maturitatea la Milano, iar ultimii trei ani de via?a în Fran?a. Profesorul lui Leonardo a fost Verrocchio. Mai întâi a fost orfevru, apoi pictor ?i sculptor: ca pictor, reprezentant al ?colii foarte ?tiin?ifice de desen; mai celebru ca sculptor, fiind creatorul statuii Colleoni de la Vene?ia, Leonardo a fost un om cu o atrac?ie fizica izbitoare, cu un mare farmec al manierelor ?i al conversa?iei ?i cu realizari mentale. Avea o buna pregatire în ?tiin?ele ?i matematica vremii, precum ?i un muzician talentat. Abilita?ile sale de desenator erau extraordinare, lucru demonstrat de numeroasele sale desene, precum ?i de cele relativ pu?ine picturi. Îndemânarea sa manuala este pusa în slujba celei mai minu?ioase observa?ii ?i cercetari analitice asupra caracterului ?i structurii formei. Leonardo este primul în date dintre marii oameni care au avut dorin?a de a crea într-un tablou un fel de unitate mistica realizata prin fuziunea dintre materie ?i spirit. Acum, dupa ce primitivii î?i încheiasera experimentele, neîncetat urmarite timp de doua secole, prin cucerirea metodelor de pictura, el a putut pronun?a cuvintele care au servit drept parola pentru to?i arti?tii de mai târziu demni de acest nume: pictura este un lucru spiritual, cosa mentale. El a desavâr?it arta desenului florentin, aplicând la modelarea prin lumina ?i umbra, o subtilitate taioasa pe care predecesorii sai nu o folosisera decât pentru a da o mai mare precizie contururilor lor. Aceasta minunata maiestrie a desenului, aceasta modelare ?i acest clar-obscur nu a folosit-o doar pentru a picta aspectul exterior al corpului, ci, a?a cum nimeni înainte de el nu o facuse, pentru a reflecta asupra lui misterul vie?ii interioare. În Mona Lisa ?i în celelalte capodopere ale sale, el a folosit chiar ?i peisajul nu doar ca un decor mai mult sau mai pu?in pitoresc, ci ca un fel de ecou al vie?ii interioare ?i ca element al unei armonii perfecte. Bazându-se pe legile înca destul de noi ale perspectivei, acest doctor al în?elepciunii scolastice, care a fost în acela?i timp un ini?iator al gândirii moderne, a înlocuit maniera discursiva a primitivilor cu principiul concentrarii, care sta la baza artei clasice. Tabloul nu ne mai este prezentat ca un agregat aproape întâmplator de detalii ?i episoade. Este un organism în care toate elementele, liniile ?i culorile, umbrele ?i luminile, compun un traiect subtil care converge spre un centru spiritual, senzorial. Leonardo nu s-a ocupat de semnifica?ia exterioara a obiectelor, ci de semnifica?ia lor interioara ?i spirituala.
