Primul lucru care te fascineaz, ca român, atunci când îl cunoti pe profesorul Claudio Mutti, italian din Parma, clasicist de formaie, dar i cu studii de filologie maghiar, este perfecta stpânire a limbii române, pân la nuane care scap uneori chiar vorbitorului nativ de astzi. Fascinaia crete atunci când constai ca omul acesta, preocupat cu precdere de studiile tradiionale (pe urmele lui Guénon si Evola), dar i de istoria ideilor în secolul XX, este un profund cunosctor al istoriei i culturii româneti moderne, îndeosebi al fenomenului interbelic (a crui bibliografie o cunoate pân la zi, cu o acribie care-i d de ruine pe muli cercettori din România comunist i postcomunist). ()
Cartea de fa (ce are deja i o ediie francez) a aprut în italian în 1999: Eliade, Vâlsan, Geticus e gli altri. La fortuna di Guénon tra i Romeni, Edizioni allinsegna del Veltro, Parma (cu o prezentare de prof. Enrico Montanari). Cum se vede din titlu, ea îi are în atenie în primul rând pe Mircea Eliade, Mihai Vâlsan i Vasile Lovinescu (alias Geticus).
Capitolul despre Eliade este intitulat Datoria uitat (Il debito dimenticato), deoarece marele istoric al religiilor, spre a nu crea suspiciuni în lumea academic occidental, i-a ocultat atent raporturile de tineree cu opera lui Guénon, Coomaraswamy i a altor maetri ai gândirii tradiionale (aa cum avea s procedeze i cu trecutul su legionar, de care nu s-a dezis în maniera lui Cioran, dar la care nici n-a fcut vreo referin public, mrturisindu-i-l cu precauii numai în paginile târzii de memorii, în care cititorul atent simte vechea fervoare a unei angajri totui pariale i de scurt durat). Sunt reproduse i contribuiile tânrului Eliade (sub straniul pseudonim Krm) la efemera revist guénonian Memra (Revist de tradiie ezoteric scoas de Marcel Avramescu viitorul Printe Mihail, cruia Eliade îi va dedica mai târziu una dintre nuvelele sale).
(...)
Rigurosul studiu al profesorului italian reprezint o contribuie plin de sugestii la istoria ideilor în Europa secolului XX i s-ar cdea s dezmorteasc i interesul cercettorilor români într-o direcie pân acum neglijat sau pe nedrept desconsiderat, dar care se dovedete plin de revelaii, inclusiv în privin deschiderilor noastre culturale, în msur s contrazic teoria curent a nu tiu crui izolaionism national-ortodox, legionar sau de alt natur.
(Rzvan Codrescu, Claudio Mutti i România, postfa la: C. Mutti, Guénon în România, Vremea, Bucureti 2003, pp. 157-162)
